În așteptarea Crăciunului- 23 decembrie

Nu știu alții cum privesc spargerea globurilor, dar eu, când o văd pe Kiti cum le suprimă existențele, dintr-o mișcare simplă în aparență, dar plină de forță și voință, o apăsare nemiloasă, pentru glob și pentru ea însăși, între degete și gata, parcă-mi saltă inimă de bucu....grijă. Eh, amintiri proaspete din copilărie. Cu discreție, totuși, un mic globulet din sticlă fină, transparentă, împrăștiat în zeci de bucățele minuscule n-a modificat real niciun echilibru esențial al vieții. Dar un echilibru dinamic subtil este necesar unui yo-yo pentru a își desena traiectoria neintuitiva, jos-sus, jos-sus, iar Felix încă își exersează cu o ușoară nervozitate abilitatea de finețe a brațului cu care să îl ridice de la pământ, este noul sau yo-yo, strănepotul tiribombei așteptate de la bunici. Cu încă niște improvizații de blues pe fundalul neapărat sonor al zilei însorite și o plimbare pe malul lacului complet înghețat, așteptăm cuminți ajunul Crăciunului.