Serbările copiilor nu trebuie să fie neapărat prilejuri de anxietăți, tristeți, temeri ale copiilor, iar asta ține decisiv de educatorii lor, dar și de părinți. Mie, una, îmi sunt pe plac serbările în care copiilor li se respectă nevoile de simplitate, de joacă, de a pune sau nu costume pe ei, de mișcare, iar din această perspectivă, a alătura un grup de copii într-un dans antrenant și o cântare veselă, la vârsta de șapte ani, mă mulțumește pe deplin. Nu insist.
Încă tot nu ninge, dar lumina razantă a soarelui dimineața este superbă. Dimineață, când mă trezesc, este un întuneric greu, ceea ce mă împiedică să anticipez ziua însorită ce începe. Însă mai târziu în zi, după ce îmbrățișez copiii înainte de a-i conduce tati la mașină, îndepărtez draperiile dense din calea ferestrelor numeroase ale camerei de zi, iar lumina încântătoare a soarelui îmi îneacă privirea, sunt obligată să strâng pleoapele între ele. După secundele în care mă refac, scot telefonul din cutia verde, un fel de seif liber pentru chei și telefoane al casei, mic loc relativ ferit de obsesiile lui Kiti, și imortalizez lumina blândă, caldă și strălucitoare reflectată pe pereții încăperii în care stăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu