Minunea

Felix a prins
niște frânturi de propoziții din dialogul părinților săi, niște medicamente minune pentru copiii cu autism, ah, de-ar exista, nici nu știu ce-aș face mai întâi, de fapt știu, i-aș pune medicamentul cu mare grijă în palmă, grija îmi imaginez că este absolut necesară, așa ceva nu poate fi ieftin, ba din contră, am fi amândouă în bucătărie, cu ușile încuiate și cu tati și frații privindu-ne prin elegantele uși glisante din sticlă cu inimile mici, abia pâlpâind de emoție, numai după ce m-aș asigură că paharul este plin cu apă, ca să fiu pregătită să i-l dau imediat ce o voi încuraja să îl înghită, apoi ea, veselă, îl va înghiți și va da pe gât toată apa din pahar, și ne vom așeza pe jos turcește, amândouă, ca să ne prindă minunea în siguranță, vom număra împreună secundele, știu că trebuie să strângem cel puțin câteva sute de secunde, de fapt mii, ca medicamentul să-și facă efectul, dar m-aș ajuta de spectatorii noștri de după geam, pe care i-aș ruga să ne țină numărătoarea, căci noi două vom număra din zece în zece, adică de la unu la zece și iarăși de la unu la zece și tot așa, ca să-i fie și ei bine, cum îi este când familiarul o înconjoară, și tot vom număra până când, obosită și tot mai descurajată de numerele simple care se tot repetă la nesfârșit, mă voi lipsi de încredere și voi izbucni în plâns în brațele ei, știu că pot s-o fac, iar ea mă va mângâia pe cap și va râde, știu că va râde, senzațiile stranii ce-i viermuiesc prin interior n-o vor speria, ci o vor intriga, ceea ce îi va aduce zâmbete largi pe chip, între timp mie îmi va reveni încrederea, speranța, vom relua numărătoarea până ce ritmul ni se va rupe brusc, căci Kiti îmi va ridica capul de bărbie ca să o privesc în ochi, ochi în care voi vedea o strălucire sfântă, nemaivăzută, după care tremurând din toate celulele mă voi întoarce către băieți și le voi clipi plină de semnificație, iar ei vor înțelege și vor plânge de fericire îmbrățișați, până ce Kiti mă va prinde de mână și mă va ridica de pe jos, spunându-mi limpede, veritabil doar un cuvânt, acel cuvânt, pe care i l-am tot cerut de ani și ani, iar ea s-a străduit să mi-l dea, chiar strâmb, înghițit și gol cum a putut ea, un 'mama' simplu, ușor ca o gâdilătură, dar care va fi doar noul început, începutul de după minune. Și Felix s-a entuziasmat, există medicamentul minune care o va face bine pe Kiti, atât de tare s-a entuziasmat încât chiar Horica a sărit în sus de bucurie, iar el, micuțul, m-a făcut să-i promit că după ce se va face bine, îi voi înscrie surioara la școala lui, ca să fie împreună cu el, să se mândrească unul cu celălalt, apoi s-a dus la culcare, și a dormit până la cinci patruzecisicinci, când a apărut în ușa dormitorului meu bătând din palme fericit, să vină medicamentul minune, căci dorința îi domină gândurile astăzi.