Cip-cirip

Când ne apropiem suficient de mult de casa noastră din vârful dealului, copiii o iau la fugă în sus, întrecându-se cu câinele credincios și între ei. Nu le este frică de Xoco, însă observ micile tresăriri de spaimă ale lui Felix, urmate de chiote de bucurie, de fiecare dată când câinele îi apare din spate. E amuzant. Sunt fascinată de muzica câmpului, trebuie să mă opresc să o ascult. Sunt sute, mii de păsări agitate, cât văd cu ochii, cântul lor polifonic se amplifică natural, prin însumare, aproape că nu-mi vine a crede că performanța la care asist este numai a lor. Vrăbiuța din prim-plan își spune veselia sincer, cu triluri dulci, potrivite cu statura ei delicată, însă iese ușor din corul nervos al celorlalte păsări, foarte multe stăncuțe cu voci stridente, care, hipersensibile la tonul dulce, mic, încep să o certe cu un crescendo neașteptat. Este naturală și cinstită această intoleranță a necuvântătoarelor, armonia se cere universală, fără excese și fără lipsuri în absolut, iată dominația legilor firii.
 
A-mi impune mie însămi necesitatea acelui tip de comportament și numai a aceluia pe care îl pretind de la cei din jur este condiția necesară și suficientă a autenticității mele, este măsura onestității. Acesta este un lucru remarcabil, întrucât echivalența logică a celor două propoziții de mai sus îmi îndreaptă natural și didactic privirea către tine și comportamentul tău. Tu ești oglinda mea în multe clipe ale existențelor noastre, ceea ce este posibil numai datorită faptului că avem conștiințe, iată cum ajung să învăț toleranța și empatia. Este firesc să 'pacatuiesc' uneori, dar ce este important cu adevărat este că știu că îmi pot îmbunătăți performanța cu care vreau să învăț să mă simt confortabil. Învăț continuu trăind, învăț din medii formale și informale, adesea numai pentru că am dorința de a-mi ține atenția trează. Și tu faci la fel, știu, în felul ăsta, cu anii, dobândim înțelepciune, adică începem să înțelegem tot mai bine limitele și limitările. Când înțeleg că erorile mele și ale tale nu sunt decât un mijloc sănătos de a ne găsi împlinirea, prin oglindire și corectare, un drum simplu către a fi noi înșine, nimeni alții, știu că disciplina pe care mi-o autoimpun are sens. Ca o consecință, parte din cauza conflictului între generații  este uitarea.